poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-27 | |
știi
dacă te-ai gîndi la oameni ca la o sticlă de vin demisec i-ai desface cu tirbușonul apoi ai plescăi din limbă de plăcere i-ai pune la rece și-ai bea un pahar de oameni pe zi degete stinse în degete moi * ca de exemplu noaptea în care-am plecat în gara de nord era sufocant trei tineri stăteau beți pe peron unuia îi furaseră aurolacii cureaua o femeie leșinase într-un vagon sosise un echipaj smurd eu mă uitam ca vrăjit la mănușile paramedicului mi-aș fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte să nu mai moară nimeni din ziua cutare mai bine un pămînt suprapopulat decît un pămînt pustiu liniște din neliniște se face seară * era sufocant în compartiment stăteam cu un șofer de tir și un valutist preț de o clipă mi-am dorit să intru în țeasta valutistului să mă cocoț în spatele ochilor și să văd lumea prin nopțile lui mă înțepa pielea se făcea că eram un cuib de viespi pe hol o lumină ca oul de rață ori ca o pictură faimoasă poate van gogh dintr-un muzeu în care n-am să ajung niciodată dumnezeu vorbește în somn bîguie ceva despre suprapopularea pămîntului * am avut de ales între a merge la concertul lui cohen sau întîlnirea de zece ani oare ce le-aș fi spus colegilor mei cum m-ar fi găsit după ce timpul a trecut peste noi ca un tir intrat pe contrasens izbind niște bieți trecători bună ziua transmitem de la locul accidentului două victime au decedat restul au fost transportați la spital cu cinci ambulanțe * nu ți-am spus toate fricile mele toate fricile mele mărunte sau mari toate fricile mele rostogolindu-se ca o avalanșă în alpi iar eu un schior rătăcit mai am doar jumătate de oră să fiu găsit în viață stăteam pe o o bancă în gară era atîta pace în mine încît ai fi crezut că războaiele sînt doar un termen inventat de părinți să-și țină copii în fața blocului cînd ies la joacă să nu meargă în orașe străine din care să se întoarcă cu degete lipsă ți-am zis atunci că urăsc greierii îmi aduceau aminte de nopțile în care dormeam pe stadion și mă trezeam înconjurat de creaturi jumătate cîini jumătate oameni timpul pe care-l aveam pentru noi se topea ca ultima zăpadă din martie * într-un final am ajuns am mîncat sandvișurile pe care mi le-ai pregătit mi se părea că mestec nisip sau o pădure în care am mers amîndoi la un picnic bună dimineața pitești bună dimineața craiova bună dimineața oradea bună dimineața bacău mă numesc emil și am o problemă de 15 ani sînt dependent de oameni
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate