poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-26 | | Înscris în bibliotecă de Marius Surleac
Lumină roșie. Cer negru.
Cameră cu 360 de ferestre și tot atîtea uși, fiecare reprezentînd o scenă de teatru. În mijlocul camerei stau eu travestit în Faust, fumez și admir luna. În spatele meu, tot eu, travestit în Mefisto. Fumez la fereastră și admir luna. În dreapta lui Faust și în stînga mea, de asemenea eu, travestit într-o femeie de stradă. Mă dau pe la ochi și din cînd în cînd privesc strada. În stînga lui Mefisto și în dreapta mea, eu, travestit într-un copil de cor. Stau cu o carte de istorie în mîini și privesc cum ninge. Într-adevăr, în cameră cad fulgi mari, numai peste creștetul copilului, și se topesc pe filele vechi ale cărții. Camera începe să se rotească. La cele 360 de ferestre apar trupe de actori și încep să joace Comedia umană. Ferestrele se rotesc din ce în ce mai repede. Ușile se închid. Scenele se suprapun. Actorii se confundă și intră pe rând unul în altul. Rotația se încetinește. Rămîne numai un singur actor și o singură scenă de teatru. Camera se oprește. Actorul se prăbușește mort, cu fața la public. Cel care am fost Faust își lasă capul în piept, intră în trupul lui Mefisto, izbucnește în rîs și dispare. Mefisto se înclină spre sală, își aruncă țigara și intră în trupul femeii de stradă. Apoi izbucnește în rîs și dispare. Femeia își pune rujul și oglinda-n poșetă. Scoate limba la sală, izbucnește în rîs și dispare. Pe scenă rămîne numai copilul. Copilul se studiază atent în oglindă, apoi se întoarce la public și rostește cu vocea lui Faust: ”Finita la commedia!“ Apoi cu vocea lui Mefisto: ”Finita la commedia!“ Și cu vocea femeii de stradă: ”Finita la commedia!“ Apoi se prăbușește mort. Ninsoarea se întețește. Fulgi mari acoperă trupul copilului. Corbi mari se rotesc peste Cartea de istorie. Spectatorii părăsesc în liniște sala.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate