poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-26 | |
Jucați voi până câștig eu, ne-a spus
și a plecat imediat. De atunci a trecut timpul și nici nu terminasem jocul că am și început șă ne certăm care dintre noi a câștigat. Am oprit masacrul nemaiștiind cine ar fi bine să moară și cine nu. Al cui sânge pune în mișcare victoria. Să vină specialiști. Îl vom aștepta cu victoria vie. Vom face economie la sânge. Sigur se va întoarce Când ne-am dezmeticit nu mai era nimeni Care să ne lămurească. Ne-am gândit că Nici nu a plecat de fapt. Că este unul Dintre noi și nu vrea să recunoască. Am devenit agresivi și am pus tot felul De întrebări, doar-doar vom găsi unul Care să știe ceva ce nimeni nu știe Să-i arestăm pe toți, este spre binele lor Ne-a spus altcineva și a plecat imediat. Suntem singuri a mai spus cineva și a plecat imediat. Unde te duci singur, a întrebat altul și a plecat imediat. Nu se mai poate așa, să mergem să-l căutăm a spus următorul și a plecat imediat. El a fost ultimul. M-am speriat când a întors capul și am fugit în sus pe scări sperând Că nu m-a văzut. Va crede că el a rămas ultimul Iar ceilalți au plecat să-l caute cu mâinile întinse ținând în palme victoria finală din care va bea și va mânca până dimineață. În urma lui am ferecat toate ușile am stins toate luminile războiul se vede frumos de la fereastră. Capetele celor plecați să mă caute Se rostogolesc în puhoaie pe străzile orașului Privirile le zvâcnesc primitiv ca spuma valurilor Niște taxiuri cu ochii ațintiți pretudindeni În căutarea clienților ce nu știu unde să ajungă Le strivesc nepăsător sub roți Încleștate pe volan mâinile produc Un genocid împotriva scrisorilor de dragoste Măcar înjură-mă și fac totul Vom privi răsăritul Vom vedea departe, atât de departe Încât numai despre noi poate fi vorba Acolo unde VUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUM!! Viteza crește. Săpând în carena ajunsă pământ.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate