poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-18 | |
Îmi mângâie timpul! pe lume o cheamă Beese
sau n-o cheamă nicicum- o strângere, o mână zdrobită, sunt un chip încercat de fericire. Le-au lăsat pe amândouă o vreme bună; șirul de tălpi care le-au fost supuse, o viață prinsă-n ace. Pătrează începutul! nu pune detașarea cu venele zăcute de tăcere, miezul dulce al pielii cu sarea apelor ei altfel înghețate. Iarna îmi mângâie părul, obrazul înțărcat de sobă, buzele aspre gata să urle. Vin înapoi la primul colț fără lumină, n-o să mă adun în mine de bezna care ascute tăișul îngerilor peste demoni. Tu-mi mângâie timpul, drăgălașa privire suită în cer pe lună! praful micuțelor mori care toacă acolo grâu și scuipă aici pământul, mațele stricate ale mașinii. Pe lume o cheamă Beese sau n-o cheamă nicicum - lazărul foițelor ei e mișcarea brațelor mele, deschiderea lor e ca cea a numerelor: avionul înspumat și negru, podul buzelor ei, spart.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate