drumul era anevoios și puntea-i adânc crestată în suflet
în jurul ei încolo și încoace vântul
drumul era alunecos pătrundea umed în carnea-i aproape mușcând
îi veni în minte brusc

- întoarce-te, întoarce-te
știai că așa va fi, că vor crește grindina și pietrele,
că în zori norii se vor aduna și stelele se vor risipi,
munții se vor împotmoli înaintea ta catacombe
și urșii și lupii și blestemul zeilor surzi
vor fi aproape
ia un creion și numără zece prăpăstii în gând
și iarăși

și-n gând
- noapte bună în zori
iubirea mea