mă animă decența care se petrece la mesele unde tineri sau pensionari;
schimbat-au atmosfera birtului cu aerul parcului iar sticlele cu piesele de sah.
mă induioșează trecerea lentă, ușoară a unor octagenari pe verdele semaforului iar un audi nervos claxonează
de parcă acolo se începe și se sfârșește o singură, dar străină lume...
mă uit cu stupoare la fiică-mea care face prin parc giumbușlucuri
la cât e de crudă cum o floricică de câmp culege și cu drag mi-o înmână.
mă cuprindea disperarea singurătății deși iubeam în taină;
uitându-mă spre tine iubito îmi regăsesc valențe parcă
estompate odată.