Tăcerea se ascunde sub pașii grei de morți
Săgețile se înfig în piept și cad
Balaurii treziți din somnul lor de veci
Se-nchid în solzi
Afară totul gri.
Copiii de părinți ca niște ghiare urlă
Ostașii noștri ori morți or triști
Culeg tăcerea ascunsă pe sub tâmplă
Cu steagurile lor înfipte-n conștiință
Nicio credință nu iar putea opri
Pe sub o umbră doar mersul gri
Obositor de oaste adulmecă războiul.
O altfel de tăcere in fiecare colț
De minte proastă oarbă ca o lumină caldă
Adapă ființa-ntreagă cu fiere putredă

Nămol.