poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-15 | |
știi cum îți spuneam Mutti nu-i nimic stai liniștit nu-i nimic nu-ți fie frică
e doar o vulpe alergând prin zăpadă e doar o vulpe (știi cum îți spuneam Mutti râzând în hohote despre părul roșu al mamei mele despre părul ei roșu incandescent ca o fugă de vulpe iarna prin zăpadă) cred și acum că oamenii se întâmplă foarte rar undeva la capătul nopții la începutul iernii nu-ți fie teamă se poate ușor trăi fără ei tragi jaluzelele se face întuneric aprinzi veioza se face dimineață amiază e când potrivești perdelele aurii în așa fel încât să strălucească pedant în lumina candelabrelor cu 100 de brațe seara e mai greu atunci vin toți să te întrebe ce mai faci păcat că niciunul dintre ei nu trăiește mare păcat îți spui fumând bătrânește aruncând spre lume rotocoale de fum în fiecare cerc de fum se ascunde o altă poveste ea nu e a ta și nici nu ți se oferă cu împrumut .................................................................................................................. uite așa mai trece încă o zi în adăpost: un copil cu o minge roșie se strâmbă aiurea scoate limba ucide câteva gâze apoi începe să urle isteric enervanți puștii ăstia îmi aduc aminte de mine în adăpostul de noapte plouă întotdeauna prin acoperiș se vede luna câteva zeci de stele și surâsul tău Mutti uluitorul tău surâs care se întinde uriaș pe tot tavanul îl colorează cu sori pitici și îngeri grăsuni Ana cântă la pian părul ei roșu luminează drumul tatălui meu înspre casă frații mei au aripi și pictează biserici în care vin oamenii să tacă Sânziana îmi fumează toate țigările ridică un deget spre mine ca în tabloul acela al ei cu pălărie violet și voaletă ciudată mai știi Mutti când te-am obligat să porți pălăria aia violet prin tot Parisul? alergam în jurul tău și băteam din palme oamenii făceau semne cu mâna de la ferestre era seară nu era noapte era seară ..................................................... să nu-ți fie frică Mutti să nu-ți fie frică suntem aici în adăpostul de zi în adăpostul de noapte nimic rău nu se mai poate întâmpla mai este până la capătul nopții mai este până la începutul iernii ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate