Călătoresc pe gențile tale de fâș- le rup
cu dinții le mestec acerb; tristețea de aici e
comparabilă cu lentila spartă a telescopului.

Dar te voi revedea în curând. Cerul nostru
o să sclipească sub marea noastră sub groapa
noastră de nisip sub cristalele proaspete
ale pâmântului în care dormim odată cu viața.
În curând o să te revăd și-o să-ți strivesc tălpile
de lava zilei- pe ochii tăi o să se așeze pădurea
nouă, luminișul alb cu iarba răsucită mereu
spre noi.

În telefoanele tale mărunte dau cu limba pe
spini acrișori; visurile noastre-s împunse
laolată din moartea odată cu viața.
Eu mă țin strâns de iad mă țin de boabele lui
verzi pentru boabele lui roșii pentru boabele lui
de sâmbure pentru boabele lui de timp; eu
cresc pe stelele lui de carne până n-o să mă
mai număr deloc.