Iubesc nepăsarea și mă închin durerii
Și jale și zbucium m-alină
Trezesc uragane, dărâm mii de clerici
Transform în negru tot ce-i lumină.

Sunt ură și spaimă, îmbrac goliciune,
Sfidez orice lege, distrug orice gând,
Și morții-i e frică de mine Ea știe
Ador să văd copii plângând.

Sinistrul mă încântă, magia mă îmbată,
Iar timpul, pentru mine stă oricând !
Dar inima mea începe să bată
Numai atunci când te vede râzând.