poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-22 | |
Ideile bursuce (după o idee de W.H.Auden)
Titlul acestui poem, ca o ferigă albă… După ferigă sar punctele, punctele, ca și cum feriga cea albă și-ar fi întins pe sub pământul foii rizomii Din atlasul de botanică al mamei, din inima ferigii Vor răsări, una cîte una, Ideile bursuce. Cu blanița scăpărînd, sapă în vizuinile creierului Își caută rădăcini, tot mai adînc, poate în subconștient sau chiar mai departe Cuibărite în șanțul dintre două circumvoluțiuni, aproape moarte Botul lor rece scurmă în materia cenușie Apoi ascultă vulpile gînduri pe dealurile din poemul englezului William H. Auden Pe care ogarii cenusii nu se pot reține să nu le alerge. Fiecare cuvînt e un mesteacăn în pădurea cea albă Din filmul fratelui meu polonez Andrej Wajda Și-ntre cuvinte se întind arhipelaguri de insule pe care tipografii le numesc “blancuri”. Cea mai scurta definiție a poeziei este groaza de blancuri. Aceasta beție de cuvinte care ne mântuie, aceasta intoxicație cu zaț și linotip Și dorința de a spune nimicuri, de a spune Nimicul. Ideile bursuce intră în vizuina săpată în această zăpadă a foii, în locul deja pregătit, Și-au așternut un strat de ghinde albe-n scorburi și în caietele studențești, pe foi veline, Unde îngheață stupide ideile altora, tolomace, bolnave, Lepădînd blănurile galbene într-un somn hibernal, descuamîndu-se, părăsindu-și pupele, pentru a deveni fluturi de noapte. Între copertele albe a murit un gîndac de bucatarie Deasupra unui vers din Eminescu în care se vorbea despre moartea universaliilor. Bietele tale caiete, caracude acoperite, cu un scris mărunțel, ușor aplecat spre dreapta se desfac din capsele lor ruginite Și-n ele ca în bănci de organe, în borcanele cu formol s-au conservat visele mele, zănatec. Ideile bursuce adorm, sub ferigile albe la umbra copacilor albi Sunt spațiile tot mai mari,tot mai albe , tot mai cuprinse de blanc, (Tot mai frumoasă ești, Blanche!) Pe ochiul care le citește s-a întins cataracta și nici nu-și dădeau seama, când, prin somn Mureau cu un țipăt, deveneau invizibile Ca o familie de bursuci înghițiți, pe nerăsuflate, de o vulpe. Și se plimbă, prin aceleași caiete, ca niște pensionari Sub umbrelele lor japoneze, de hârtie Cîteodată vulpile gînduri mai povestesc despre ele Iar din lungul tau poem n-a mai ramas decît feriga din titlu… Pentru ca tot ce n-a distrus blancul, au înfulecat vulpile gînduri. Finalul acestui poem, ca o ferigă albă… Iulian Băicuș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate