Două păpuși cu capetele din porțelan se sprijineau ca două
nebune de mine
le pipăiam cu mâna trupul, buzele și ochii
vroiam să stau de vorbă cu ele dar nu aveam cu cine
târziu am observat că ochii lor se hrăneau cu spațiul gol
dintre poeziile mele
deoadată telefonul mobil începe să sune, îl deschid
aud vocea unei femei care îmi reproșează că am lăsat-o în
gară cu o săptămână în urmă
speriat, închid telefonul
în timp ce timpul îmi curgea printre degete, căutam să mă
împac cu mine însumi
cuvintele alunecau peste capetele celor două păpuși din
porțelan
telefonul mobil sună din nou, îl deschid
aud vocea unei femei care strigă la mine
-Te aștept goală în pat!
Ce dracu faci de nu vii?
Arunc telefonul și îmi las emoția să se transforme în pasăre
de pradă.



O femeie trece în fugă prin poezia mea
cuvintele mișună în urma ei
poetul din mine se adapă din amintirile unor femei care se
zvârcolesc în imagini încrețite
o altă femeie în pielea goală se reîntoarce în poezia mea,
scurgându-i-se printre sâni cenușa metaforelor din
poeziile anterioare
peste lentilele afumate ale ochelarilor mei apare un cal alb
care îmi sparge cu copita ochelarii
acum printre cioburi de sticlă afumată, văd formele femeilor
care au trecut prin poezia mea
sânii lor, ca niște meduze moi, au rămas atârnați de rama
ochelarilor
femeile trec prin poezia mea lăsând în urma lor cuvinte ce
îmi stau atârnate de urechi
acum am poftă să mănânc cartofi prăjiți
după aceea primei femei pe care am să o întâlnesc îi voi
tatua trupul cu textul poeziei mele.



Am întâlnit o tânără care priza cenușa mamei sale
spunea că doar așa o poate visa mai des
membrele tinerei păreau ale unui paianjen
la început mi-a fost teamă de ea
mai târziu am început să o înțeleg
o priveam în timp ce se împerechea cu propria ei tăcere
i-am atins trupul cu mâna și deodată s-a rupt în bucăți
sânii, coapsele și alte părți ale corpului său veneau peste
mine să mă soarbă
ochii ei au rămas doar două puncte pentru o poezie viitoare.


Copyright by Petre P. Bucinschi