nicolae dospește în burtă vreo zece copii bine hrăniți unii mai mari alții mai mici.
așezați chitiți încolăciți unul în jurul altuia cât să încapă fără colțuri între măruntaie
căci lui nicolae îi plac rotunjimile. zice-se c-a-nvățat el la școală că viața e cerc.
de-atunci a început să deseneze cercuri –

a făcut unul pe capu’ lu’ ta-său dar vezi bine omu’ nu era bisericos și i-a zis nevestii să pună mâna să șteargă cu treanța năzbâtia
i-a zis mă-sii apoi să-i scornească și lui o vârtelniță mergătoare așa cum aveau băieții de pe mala. mă-sa n-avea timp să-i facă mendrele.
mai târziu când s-a-nsurat nicolae popa a uitat să pună cercul în jurul lor și-a suduit nicolae și-a blestemat toți sfinții până ce într-o zi a făcut două cercuri pe burta muierii. în cercuri alte două cercuri cu cercuri mici într-o parte.
când i-au crescut copiii nicolae le-a desenat țărcălane la poartă să joace țăncuș. le-a încins bete roșii peste mijloc să nu le fie de deochi și i-a trimis în viață.

un cal cu copitele ridicate spre cer cere îndurare.
nicolae trece primul cerc.