poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-22 | |
Marea dilemă este nașterea.
Acum lumea se cutremură. Se rupe catapeteasma. Pământul se întunecă. Tună și fulgeră fără potop. Þipă păsările lumii negre în cer După puiul ce le-a căzut din ciocul de fier. Și cum se poate să mă fi născut Dacă, nicicând nu am avut Întuneric și lumină, pământ sau apă. Nici sapă să reavăn pământul. Nici sămânță să cadă unde-o vrea vântul. Ori poate voi fi îmbumbit nenuntit Din trupul viței sângerândă în primăvară Când se taie întâia oară spre rod negândit Lăstarii ce anul trecut nu au rodit!... Și de ce port aripi în spate Și aură, și spadă, și platoșă grea? De ce zbor? De ce focul arde în mâna mea?... Cine putea să mă nască? Ce uter matern m-ar purta?... Știu ce se va petrece, ce va urma. Știu cine va muri și cine va învia. Străbat timpul și spațiul… Pentru mine Nu există moarte, nici viață: doar ființe divine. Nu o cunosc, însă, pe mama mea. După ea plâng, deși lacrimi nu am. Pentru mine marea dilemă e nașterea. Clipa în care lumea în ea mă primea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate