poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-04 | |
Nu știu dacă trupul e sau nu al meu
Sau doar spiritul Nu mai știu nici dacă sunt gazdă or oaspete Nu mai știu nici dacă pământul pe care calc Mă ridică sau mă doboară Nu mai știu nici dacă la capătul luminii seara e seară Or dacă în miezul nopții Intunericul se cheamă , se latră- cotarlă, Nu mai știu nici sensul nunților- Ce flocăială Nici trecerea porții bisericii cu inima goală Nu mai știu nici rolul mamei Nici ce-i un tată Or ce-i un frate or o soră Ce năclăială perfidă pe șevaletul existenței Nu mai știu nici dacă mă îndop cu zile Or dacă nu cumva pierd prin buzunarele oripilării Secundele morții Nu mai știu nimic ce poate fi țintă, Nu mai știu nici dacă aripa e noroi Nici dacă ploaia plouă-n noi Nici dacă norii au peron de așteptare Nici dacă foamea este acră Nici dacă patima e seacă Nici dacă deșertu-i înfrunzit și viu Nici dacă verdele întors pe dos e spaimă Nici dacă lumea-n care mă învârt mi-e haină Nici dacă soarele e-o blană ce mă încălzește Nici dacă vara nu e iarnă Nici dacă sluga împărat se cheamă Si nu mai știu Nici dacă înăuntru sunt afară Nici dacă dragostea e-o palmă sau un pat Nici dacă îmi sunt angajat Să-mi număr zilele de vată Nici nu mai știu nimic de soartă Nici de fatidic nu mai știu Ce știu este că știu nimic Ce mă aruncă și mă cheamă Ce mă adoarme și mă-ndeamnă Să fiu pădure-naripată Sub semnul gândului pustiu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate