pe buze dulci curge otravă,
privirea suavă mă-nfioară
iar pielea-i fină ca de șarpe,
atingeri moi dor ca de moarte,
surâsul gingaș mă pătrunde,
și mintea-mi urlă, ... fugi!, te-ascunde
dar inima plină de spaimă
mă ține acolo să beau otravă,
să-i mângâi trupu, s-o iubesc
că doar mi-e viața fără sens
și ce de mă apasă-n jos,
cât am trăit fară folos,
cât am tânjit la ochii ei,
urechi ascunse, fără cercei,
vopsea nici gând pe fața ei
ce chip, ce ochi blajini și grei,
puteam să cred că nu e ea
acel trup din fața mea,
cum am putut să fiu sedus?
de o copilă cu gând ascuns,
de o fecioară cu ochii -n jos,
de umeri goi, acel miros...
picioare lungi, păr mătăsos,
ce mi-ai făcut copil sfios?,
cum mă privesti de sus in jos
rânjet avid, sclav credincios...
cum să n-ascult cuvântul ei?!
când tot ce-aud e glasul ei,
cum pot iubi atât de mlt?!
pe cine doarme in mormânt...
în loc de inimă o piatră,
în loc de suflet vale seacă,
dar nu o am decât pe ea.
și fără suflet e a mea,
și fără inimă o iubesc,
și fără ea cum să trăiesc?!
tot ce cumosc e trupul ei,
când o privesc... mii de idei,
când e departe o doresc,
când e cu mine inebunesc.
de ce-o disprețuiesc așa?!
când mă primește lângă ea,
și poa’ să aibă tot ce vrea
da pân’ la urmă-i doar a mea!
și doar pe mine ea mă vrea!
prost norocos!,
ce-a fost in mintea ta! ?!