Ați fost aici când au dus toată grădina înăuntru.
Așteptam stelele, noaptea ca un abur, noaptea ca o
răchită, ca o ușă de placaj. Îmi însemnam prețiozitatea
în aerul umed; printre grilajele curbate ale ferestrei,
pe sub spinii salcâmilor pășeau caii încet și albi;
ceața aștepta o nouă armură, un vis cu care să se culce
până dimineața- să-ți explic that I was never found
again?

- Ați fost aici să luați tot.

Frunzele pline pe care le aspirau cu mâinile lor
negre- până la urmă e vorba să se întoarcă acasă, să-și
adune sufletul în mâna iubitei lor mame, că trăiesc atâtea
clipe în lanuri de curcubee și cristale de frig; sunt
răgușiți și sunt singuri, nu e nimeni să le amintească
gustul ceaiului de mentă, ori răpciugoșii melci când
și-au părăsit cochilia pentru un ax de frișcă.

Aici ați fost când toată lumea era aici, aici ați fost când
ferestrele stăteau să cadă, să-și imprime pământul pe fața
lor ca un soare- dușumelele date cu detergent, fotoliile
umplute cu dalte și cu rumeguș, plutele sprijinite de sobă
-its too boarding, caii duc totul afară, ați spus;

ați fost aici când răsuceam coarda și oalele vechi își
strângeau blatul pe ele.