poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-17 | |
Nori lăcrimau
Și negura căzuse în ceasul cu șase. Altarul crăpase demult așteptând o Mână să-l dreagă în mine. Se numărau durerile în ziua aceea, durerile mele, și dorul țipa după lumină. Cumpărasem culori; sufletul văruit rămăsese pustiu într-un ungher. Uitasem cântarea, cuvinte nespuse încremeniseră ferecate pe buze. Ecou striga agonic tăcerea de sus. Altarul tăcea și el în întuneric cu degetele-mi tremurând mângâiam crăpăturile să le astup, să le vindec. Orb, ochii-mi deschiși priveau monocromatic spre pământ. Dintr-o dată, Altarul suspină adânc, Cutremurat și lung, Cu vuiet de vânt și tunet. Crăpăturile se lipiră și de sus, se coborî jertfa de seară - un Miel cu chip de Om Ba nu! de Dumnezeu… Atâta durut.. Și singur… Chipul Lui… Parcă-L cunosc… O, nu! Nu El! Eu! ...strigam în mine: „Iată omul!”,aici e locul meu! Nu El! Eu sunt omul! Mai tare, cu ecou din cer, Murmur între îngeri înălțând, Se auzi: „Iată Omul !” și pentru cer, și pentru pământ!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate