poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-23 | | I Se pare cã în vremuri foarte-ndepãrtate, De unii foarte mulþi, aproape-uitate Peste pãsãrile codrului domnea un vraci. Treburile cârdurilor mergeau strunã toate, Cãci vulturul cu calm ºi cu dreptate, Certa pe una,alteia-i da poveþe, Arãta fiecãreia cum sã-nveþe, Cã-n codru munca trebuie impartitã, Cã hrana nimãnui nu-i gratuitã. Nori plumburii pe cer se adunarã, Intinse aripi mari vulturul vraciul, Si spre apus se îndreptã sã zboare. Rãmase fãrã vraci o vreme, ciripirã Cum le era de altfel obiceiul, Care din ele are glasul cel mai tare, Sã dirijeze pãsãrile-n codru. Dar dupã lungi si aprige discuþii, N-ajunserã la nici un rezultat, Când într-o zi, Pe-o aripã de vânt soseºte vestea, Cã din apropirere dintr-un luminiº, Codobatura-n chip de vraci soseºte. In zori de zi, cu plisc plecat, Tot neamul pãsãresc din lãstãriºul tânar, Dau aripa cu noul vraci,codobatura. Aceasta…nemultumitã-n parte, C-a trebuit sa pãrãseascã, LUMINISUL Va trebui sã ciripeascã … tare, S-o poatã auzi tot lãstãriºul. Fâlfâind din aripa le trimise la treaba, Iar ea se aºezã la umbrã pe o creangã. II Trecu o vreme pentru-acomodare, Codobatura cântãrea deodatã totul, Uitând cã trebuiesc grãunþe pentru iarnã. Un grangur, culese de prin vecini o floare Si o aduse-n dar codobaturii. Aceasta mirosind gingaºa floare, Inchide ochii când…balanþa scade. O gaiþã porni atunci furtuna: Cum? N-adunã graunþe toatã lumea? Atunci de unde au grãunþe pentru hranã? Oh! Si neamul pãsãresc se face de ocarã. Nemulþumite se-adunarã toate, Sã þinã sfat în mijlocul pãdurii. Codobatura aflând cauza nemulþumirii, Ridicã glasul, -Voi sunteþi un stol mare… Iar eu sunt numai una… Si-apoi ce mai atita tevaturã , Pentru-o graunþã , douã Rosti codobatura. Vazând cã nu-i dreptate, în mijlocul pãdurii Si-au pus prin scorburi reserve pentru iarnã. O rindunicã în zboru-i avântat se abãtuse, Prin lãstãriºul tînãr ºi sfatul auzise; “Cirip, cirip! Deºtepte sunteþi toate, nu zic... Dar dacã-n capul omului cât e de mare, Aceastã rezolvare nu-ºi aflã încã locul, Cum a-þi crezut voi simple pãsãri care, Nu ºtiþi decât sã adunaþi cu ciocul, S-aflaþi în codru rezolvare ? cum oare? (Morala: Nu numai în stupi sunt trâtori.) Flora.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate