poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-21 | | Știi, draga mea Tatiana, uneori mi se pare că din tine mi-a crescut o a doua aripă, mai mare și mai grea, dar nu îmi pasă, oricum un întreg univers umblă prin venele noastre… Pare greu de crezut dar drumul de la mine la tine are un singur sens, poezia silabică și alfabetică, “Atunci bine credeam dimineața eternă, Figură grosolană, haotică, ispititoară”, povestea mereu se termina cu “a fost odată…” și naiv credeam că în sertare ni se ascunde copilăria și o căutam în fiecare seară… Pe panouri publicitare ne desenaseră blonde – eram amândouă atât de revoltate pe soarele din lume încât ne îmbrăcam ireversibil în lumină, și păream mici, atât de mici, în acel prezent surogat, de parcă eram doar niște miniaturi a ceea ce fuseserăm odată… Timpul ne seamănă leit, l-am cunoscut chiar la naștere, tu, mai întâi, apoi am venit și eu, el curge într-o singură direcție, de la alfa la omega, liniștitor uneori, pentru ziua de mâine. Am devenit amândouă un fel de fanatici ai viitorului. Da, draga mea Tatiana, ne-am mutat amândouă în viața imaginară “care va urma”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate