Paseam printre ganduri
cu talpile goale,
in care mi se inveleau
toti pasii spre tine...
uitasem de noapte,
caci fruntea-mi arsese deja
sub vapaia de lacrimi...

Si-n suflet a mai ramas
doar un ciob dintr-un gand,
spart dintr-o idee
nascocita aiurea...
si totu-i doar scrum
de speranta
si parfum de iluzie...

Pe umeri purtate sunt
idei nascocite-n nimic
si fantezii nascute
din umbre,
zabovind la extreme,
topindu-mi bratele...

Si nimic nu-i mai profund
decat iubindu-te,
si nimic mai frumos
decat privindu-te
si nimic mai presus
decat fiind alaturi
de tine...
cel mai real paradis,
cel mai frumos rasarit,
cel mai sublim poem,
cea mai dintai...
si ultima...