Scrisoare unei "legume"

Îți scriu să-ți tin o clipă de urât,
Așa cum ești, paralizat până la gât –
Să fii cu gând, și suflet, mai ușor
Când ochii-ți sunt, soției, mărțișor –

Așa, până la gât, paralizat,
Mă tot gândesc ce multe ai de dat:
Un zâmbet, o privire, un cuvânt,
O rugăciune-ntregului pământ –

Þi-aș spune frate, de n-aș ști că noi
Frați suntem doar pe lumea de apoi,
Ne-apropie doar atâta neputință,
Și ne desparte-o mare de credință –

Nu pot să-ți dau nimic ce ti-ai dori –
Nici mâini, nici pași, nici sens pentru a fi –
Ba dimpotrivă, cu trohei ologi,
Te rog, doar, pentru lume, să te rogi –

Și chiar dacă e totul în zadar,
Să fim mintiți de un Hristos, măcar!
Să nu ne mintă vorbele frumoase
Din pumni de carne, și grămezi de oase –

Te rog de mărțișor, să-ți fie dor
De lumea-n care oamenii nu mor,
De lumea-n care rănile nu dor –

Și dacă tu te rogi, măcar odată,
Să intre-n Rai umanitatea toată,
Să-ți fie mila binecuvântată!