Ma-ndrept cu pasi domoli spre-o negura orbitoare.
Ce fina-i moartea inimii infipta-n spini de durere...
Parfumul unui trandafir ma tintuieste-n drum.
Sa ma intorc sau sa mai plec?

Senina balta de sange in care zace-a mea imagine
staruitoare,de unde-ti tragi tu oglindirea?
Mireasma agoniei e peste tot in jur,
o simt curgand prin vene...

Ah,moarte-mi,te simt asa aproape!hai,vino degraba!
Nu,de ce fugi?!vreau sa-ti palpez mantia faurita
din tenebrele adanci,sa te sarut pe aripi...
Mangaie-mi gatul cu-a ta coasa!