poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-08 | | orice cot lustruind un scaun e cârpă la Nea Mitică toți sunt egali cine dă o bere nu e nici măcar fost securist religia? ehei religia: lacul de unghii al studentelor pioase din 601 mărul lui adam în stomac și cerul gurii deasupra – iată crezul tânărului profesor de filozofie Marțian Alexandru căindu-se pe rugul viilor precum învârtitorii de planete pe Marele Rug cu frică trece podurile dâmboviței cu pasul viitorului nume rostit la pomeni privesc în urma lui fără poezie? te vor ține minte o vreme statele de plată și elevele așteptând îndrăgostite între coșuri nu ți-aș fi scris nimic dar sunt atâtea suflete urâte cu pantofi încât respirând cuvinte mă pot simți om zâmbetul tău e un apostrof sau poate umbra unei lacrimi cu rădăcini de coniac da da marile adevăruri ale câmpurilor bătute pot fi rostite numai puțin afumat știi ceva n-ai prins nici măcar o revoluție literară zadarnic predai sisteme șchioape și (te)minți că reziști turnându-i pe alții delatorii de cretă trebuie să afle acest vis e deja ocupat sau mai rău încă de făt e istorie orice trezire stricăciune înseamnă azi scrii o cerere mâine o dare de seamă cel de lângă tine pleacă cel din tine bea ceva la Nea Mitică uită nici măcar nu îi mai pare rău pentru însetat abstinența e spovedanie ochii își recapătă culoarea locul gol din gât își reia etapele creșterii fiind din nou pădureț cochetând cu încețoșatele concepte de fericire adevăr și libertate în realitate Pictoru’ a fost singurul sfânt dintre noi – ceva de băut ceva de futut și cartonul de gât proiectându-și în cărbune propria moarte uneori fără cuvinte e ciung închis în tăcere pipăie lumea cu limba sună ciudat ține ciudat gura unui om beat de viață cu dinții noi l-am îmbolnăvit de căsnicie i-am dat microbul lui a nu mai fi întreg e prea târziu s-a înmuiat e bleg umblând decolorat prin vânt și ploaie dar și așa este mai sfânt ca noi nu se zbate nu sângerează zboară împreună cu Marea Ghiulea se va stâlci de bună seamă la fel ca ea va zace împrăștiat peste nimicuri balistica e singura știință: de unde până unde traiectorie și viteză i-ai putea fi elev Marțiene dar tu ai de vorbit despre lumi ce nu există decât în teză nu nu te pot contrazice toți profesorii vorbesc despre astfel de lumi cu cinism la fel ca tine imitând pe alții ce au trăit și au murit între aici și acolo nu-i vina ta filozofia este leucocita devorându-și propriul organism
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate