poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-07 | |
I. tablou în parc
mi-am lăsat celularul pe o bancă în parc. Sub o frunză verde ca o primăvară timpurie. Celularul era roz. Ca prietena mea. În jur treceau grăbiți: -un țigan cu țiganca-n lat la 2 metri în spate -un câine haituit de fantasme cu laț -o babă(singură care se grabea mai încet decât ceilalți; pentru ea timpul avea o conotație de infinit aproape) -un grup de porumbei umflați cu șaorma -o vioară pe un umăr cu note de VIVALDI -eu ridicând cu înfrigurare frunza… Nu mai era! Mă trădase! Asculta acum la urechea altucuiva. Telefonu’fărăfir. II. tablou de furtună O vreme cu spume, învolburată, marea atacă în valuri țărmul cu nisip din pustiu. Oare ce vrea să spună? E amenințare? Parcă urla niște corăbii din adânc! Mi s-a părut. Așa cum am crezut că văd o sirenă între 2 ape. era un pescar în barca năuca de-atitea ghionturi turbate. am ridicat ancora. pescarusii roateau dezordonat ca niste moristi albe, kiar deasupra capului meu nebotezat. pete de viata intr-un decor gri inflamat. între falduri de spuma împletită cu sare și o briză rece, tăioasă, înfruntînd dezarmată dansul războinic, o umbră alunecă ca o nălucă în orașul furtunei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate