eram un rai sau un sărut de lumină,
care pluteau ușor ,
pătrunzând in sfera ta
diminuată ,uneori
de atâta dorință ,
de a avea , de a iubi
un clar de lună sau
un amurg deșertic -
cândva

și iubirea ta tremurândă
se prindea de fiece sunet,
sau zgomot subtil al inimii mele,
ca un ultimatum implorând timpul .

nicicând tu nu ai întrebat :de ce?...

am fost un rai sau un sărut de soare
și mă mai întreb încă: de ce?
uneori

alteori îmi răspund: degeaba!

tu încă implori timpul
să nu mai treacă peste noi,
raiul sau lumina
transformându-se în tăcere supremă.