Mi se părea, la colțul străzii,
o femeie cu genunchii la piept, adormită
o strigau din urmă ulmii pe numele uscat de fată
și nu se trezea
îi înfloreau încet brațele, la fiecare nod un copil palmat
ca țigările ascunse de soldați în căuș
mănați de la primul scâncet
abia ieșit din bocceaua legată la gură cu dosul mâinii

vântul îi legăna încet pe călcâie afuma felinarele
pâlpâind pe sub piele o frică
tu dormeai cu aripa sub cap, desfăcută
eu treceam din gură în gură ca un dumicat de carne până la tine

Scrumate pe lânga borduri
se lungeau siluete negre de femei mereu altele
din care plecau copiii
ca din merele căzute