Þara nimănui

Am călătorit în această noapte
într-o țară a nimănui.
Erau acolo doar urmele tale
răsfrânte pe podea, pe ziduri, pe aer

Tu erai în altă parte
poate că în altă țară
sau poate doar în țara ta.

Și spațiile din această țară a nimănui
pluteau în derivă
Tu orbisei de mult
așa că nu mai aveai cum să vezi.

Ca într-o poveste cu feți-frumoși
și balauri
apăru în această țară a nimănui
o ileană cosânzeană
cu bucle în falduri cochete
inocente
și atunci am văzut balaurul
cum o adulmeca...
am scos sabia de la cingătoare
și din trei(3) lovituri îndrăznețe( ca-n aikido
și Kendo) am răpus balaurul și am luat-o pe
Ileana – Cosânzeana
i-am arătat pe îndelete țara nimănui.
Și am făcut-o împărăteasă
peste acest ținut
ce orbilor nu le este dat
să vadă.

Și uite așa
m-am pornit apoi de încălecat condeiuri
și v-am susurat povești freudiene
arse și îmbălsămate-n
tâmple de copii.