poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-20 | |
Toate valurile lumii asteia
trec peste mine, ma acopera cu alge si-alte cadavre de vise in descompunere. Schelete ce odata tremurau sub razele lunii stau acum ingramadite pe pielea mea imbacsita de mirosul lor intepator, iar graunte de nisip din demult sfaramati idoli imi intra pe sub unghii, in par. Respir acelasi aer sarat scuipat de mii de plamani in agonie, respir suflete purtate de vant, suflete ratacitoare, stele diafane,hoinare. Scoici,cavouri goale-n care se-aude cantecul marii nefiintei se joaca purtate de valuri printre degetele mele si-mi zgarie sufletul cu adevarul lor crud. Stoluri,stoluri de sperante calatoare zboara cu tipete asurzitoare, stridente, in cautare de noi cuiburi,asemenea mie, in care sa nasca noi si noi generatii de-nchipuiri... Nu degeaba se spune ca speranta nu moare. Dar toate astea nu mai spun nimic algelor de pe trupul meu, scoicilor jucause,dar surde la tipetele lor, scheletelor decolorate de moartea timpului lor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate