poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1171 .



Eutopia
poezie [ ]
lui Mihai Eminescu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florian din Transilvania ]

2008-01-14  |     | 



EUTOPIA

lui Mihai Eminescu



Moto: “Iubesc acest popor bun , blând, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc charte și răzbele, zugrăvesc împărății, despre care lui nici prin gând nu-i trece. Iubesc acest popor care geme sub măreția tuturor palatelor de gheață pe care i le așezăm pe umeri.”

“Oamenii învățați, dar fără talent propriu, mi-i închipuiesc ca o sală întunecată, cu o ușă de intrare, și una de ieșire; ideile străine intră pe o ușă, trec prin întunericul sălii, și ies prin cealaltă, indiferente, sigure, și reci. Capul unui om de talent este ca o sală luminată, cu pereți, și oglinzi.”

“Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.” (Mihai Eminescu)


A fost odată un om care trăia în oglinzi.
Tablouri de litere. Cu stele de frig. Încălzite sub grinzi.
Trecea peste praguri de case, colindând, lumânare cu lumânare;
Puțini îl vedeau. Văzătorii erau orbi din născare,
Întrebăndu-l din lacrima universală: pentru ce ne colinzi,
Trecătorule prin trecătoare ?


A fost odată un om care scria mai departe.
Puțini îl citeau. Tot mai impari, îl studiau după moarte.
A fost, din carte în carte, de toate:
Tei, îndrăgostit, șobolan. Sau luceafăr.
Prea bătrân, ori prea tânăr.
Prea cald, ori prea rece.
Niciodată întreg la sufăr.
Mioritic astral, ca o floare de nufăr
Pe un lac sideral
De cireșe.


Atâtea cuvinte, ieșite să ceară cuvânt
Pietrelor de morminte.


El scria cu cei care îl înșelau.
Scria cu Alfa și Omega, și cerșetorii din Au !
Care nu existau.


Și pentru că toți era frumos să poarte, măcar, numele, mic,
El repeta mereu: Trăiește, trăiește, trăiește !
Și orbii nu înțelegeau
De ce
Cuvintele Lui
Răsăreau în întunericul Lumii
Ca lumina
Din falangele unui grămătic.





16 ianuarie 2001- 14 ianuarie 2008



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!