* * *
La început a fost un fel de frică
apoi un fel de rușine
a urmat o grabă stranie
și neaflarea loculi
oriunde nu te găseai
apoi vine o ură
amestecată cu o mare iubire
pentru tot ce-i în jur
și abia atunci te apuci de lucru
destituì toamna din rolul ei
o dai afară pe iarnă din iarnă
te opui categoric să mai fii Moș Crăciun
te cerți cu cei apropiați
ce să fie oare
gazul inert se aude mai tare
în lampa cea de neon
ce să fie asta
și cum să-i spun
îmi pare că trăiesc viața
unui început de nebun
urechea sună straniu
și fără sfârșit
sistemele cele din cap
au un fel de blocaj
în ziare se scrie despre
un Crăciun fericit
despre săracii cei miluiți
odată în an
pe când despre bogații acestui pământ
se vorbește la nesfârșit
dar până la urmă
se moare egal
Moș Crăciun ajunge la casa de bătrâni
copiii sunt duși la casa de copii
părinții – la casa de părinți
poezia e dusă și ea la casa de poezii
iar poetul să știți dacă vreți
a fost dus la casa cea de poeți
și nu știu cum s-a întâmplat
că nimeni n-a mai rămas
la casa cea adevărată
la casa cui ne are
acolo azi trăiesc numai păsările cerului
florile din fața casei sunt în paza albinelor
și probabil este atât de bine
dar cine să se bucure
de toate acestea
cine?