Memoria genetică


Dacă tu i-ai tăiat capul lui Decebal
și ai stropit cu sângele lui pajiștea noastră,
dacă tu ne-ai călărit femeile
și le-ai lăsat cu pruncii în brate,
daca tu ne-ai carat aurul din Apuseni
și te-ai îmbogățit, sărăcindu-ne,
dacă tu ne-ai civilizat în plină istorie, furându-ne,
noi te vom barbariza
în apogeul modernității, vandalizându-te,
dacă tu ai pus începutul tuturor invaziilor,
ai fost ușor de mână,
căci te-au urmat din belșug
și tătarii, și turcii, și ungurii, și rușii
și am fost un pământ aruncat
la cheremul tuturor imperiilor,
am fost și raia turceasca,
am fost și gubernie rusească,
am fost ținut, plai, gură de rai,
am fost un timp și Republică - soră
în cadrul haremului celor cinsprezece surori
violată mereu de fratele mai mare
și acum am ramas un fragment de suspans
uitată de lume dar și de Tară
și toate s-au întamplat din cauza ta,
după cum îți spuneam mai sus,
deaceea am decis:
îți voi taia capul tau de piatra, de bronz, de fier
ori din ce mai este
de acolo direct din statuia înaltă
și voi lăsa să se rostogolească ovatiile
pe caldarâmul pietei ce-ți poartă numele,
voi stropi cu aplauzile martorilor tăi oculari
urechile pline de muzică ale urmasilor indiferenți,
voi lăsa să curga toată slava si memoria imperiului tău
ca niște lacrimi peste fața ta rece,
peste armura de bronz murdărită de păsări,
peste scutul găurit de nepăsarea posteritătii,
voi face așa cu tine cum ai făcut tu cu ai mei,
îți voi batjocori chipul perfid și lacom,
îți voi zbura ouăle cele de armasar
ca pe niște boabe de mazăre,
voi lăsa în locul lor două găuri
prin care vor privi urmasii tăi
să-și vadă semenii cum zac drogați,
să-și vadă femeile stirile și purtătoare de A.I.D.S.
să vadă toate ființele de pe lume
cum ai tăi mișună ca viermii
în acastă rană a cerului
pe care o numim pamant,
să se vadă pe sine ca în oglindă
și să-și caute moartea ca pe o iarbă de leac,
fiindcă blestemul nostru i-a ajuns și peste două mii de ani,
să privească lumea prin acești ochelari bizari
și să vadă ce a ramas din statuia frumoasă,
ce a rămas din toată virilitatea de odinioară
să simți și tu de acolo de unde stai acum
și să spui tot ce vezi colegilor tăi de glorie,
dar să nu uiti niciodată
că te voi găsi oriunde
fie în cerul albastru,
fie în negrul pământ,
fie în infernul tău privat,
fie în personalul tău paradis -
tu de mine nu scapi nicicând
fie că ești viu,
fie că ești ucis.

*
Dusmanul nostru
carele ești în monumente
blestemat fie numele tău,
blestemată fie voia ta de a stăpâni,
blestemate fie împărățiile tale cele pământești
și toate imperiile pe care le-ai avut
precum tu stai rece acolo în monumente
așa să-i văd reci pe urmașii tăi aici pe pământ
dă-ne nouă astăzi libertatea cea de toate zilele
și nu ne duce-n ispita cu ea
precum noi ispitim animalele noastre
când dintr-o cușcă mai mică
le punem în una mai mare
ca să poată crește mai bine,
să ne facă mai multă carne
și ne pedepsește pe noi păcătoșii
vinovați de faptul că ne-am născut
precum și noi ne pedepsim mâinile și picioarele
cu muncile cele mai istovitoare:
în numele tău ce stai în diversele monumente ale lumii,
în numele fiului tău ce și azi ne mai asuprește
și încă în numele celui de-al treilea
de care ne amintim doar când ne este mai greu
te implor să ne strângi de pe fața pământului
să nu-l mai spurcăm în continuare,
căci nu sfârșește lumea aici
când se întamplă popoare să moară
ca din ele să nască alte popoare.