AÈ™ vrea sã plâng
pentru
toatã durerea
din lume
din mine
neplânsã :
ochii mei
sã se transforme în izvor ,
sã mã-nchid
în ei
È™i sã mã spãl .
Dar genele ,
din pleoape
iar mã dor ,
pupilele
mi se contractã
în uitare ,
amoru-mi
se întoarce în
amor …..

Dar eu
tot uit sã plâng -
nu-mi pot ierta
aceastã lipsã
de dreptate ;
Mi s-au jertfit
prea multe lacrimi
și-n umbra asta
totul e în spate …

și tot nu plâng
când timp de lacrimi
este
și tu nu vezi
și nici eu
nu mai știu
și toate tind
sã tipe-n negru :
durânde strâmb ,
durerile aceste .