Așcederea am făcut-o mai târziu
Noaptea nu auzea cum câinii scurmau în tărână
Era totul făcut ghem într-o lucida sferă de mercur
Gândul se moștenea cum bunicii îmi spuneau s-o dreg
Sațiabila ca pe o ușoara fugă prin lanul de secară

Asta era, nu toleram nici un ghebe să așceadă
Cu același sprinten sens de idei, cascadă
Moștenitorii tărmurilor se osteneau căzând sub meri
Pradă țuicii întoarse de două ori, producție proprie

Beam lumina prin fante de rechini, nu urmam
Nici o sugestie de la nimeni, mă numeam
Atotcunoscător-atotdidactul
Era ce-a mai rămas din mine
Piciorul urca potihnindu-se cu cel al lui Sisif

Ce am mai vărsat după ultimul pahar
Îmi amintesc doar cum străbunii își varsau
Osemintele în van, strigau cu gură de moarte:
La muncă, nu la întins mâna