poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-19 | |
Cu ultimul pahar de vin pe masă
Și ultima țigară între buze Stătea Noptidianis Ade-ntr-o casă Cu gândurile ce-i erau meduze Și moartea albă îl privea din stele Cum se jertfea el singur să devină om, Cum renunța la viciile tembele: Mândrie, Marlboro și rom. Era cuprins între pereții umezi Și îngerii cântau nebuni, surdină, Un cântec născut dintre norii verzi, Un cântec repetat ca de-o mașină. Meduzele-i treceau prin creier iute Mâncând cu jind ideile născute Din ce văzuse, vrute si nevrute, Din picăturile de ploaie mute. Aceeași ploaie îi bătea acum în geam, Trezind trecutul în neuronii adormiți Și adormind prezentul cu funiile de rom Seringile cu cianură și venele tăiate de cuțiți. Pe nesimțite intrase moartea albă Și îl vedea lovind cu capul de pereți În camera tăcută, naltă El renunță la vechile regreți. Acum era el, Noptidianis Ade, Cel plin de flori și curcubee, El, ce găsise dezlegarea-n moarte, în vin, tutun și în femeie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate