Lanțurile de fier care
legau stelele au ruginit
și s-au rupt, astfel că
Cerul se umplu de viață
și de regrete. Răsuflările
tăriilor coborau peste
ochii noștri înlăcrimați,
încercănați. Și mi-am
amintit de sângele care
plecase din mine și de
liniștea care îmi înlocuise
inima. Mi-e foame de aer,
de timp și de iubire. Primesc
cu brațele deschise orice
așteptare care vine în același
timp cu briza mării.
Pentru că am nevoie
de Soare, de stele
și de aer, diger
curcubeul și mă
umplu de lanțuri
ruginite.