Apoi urma să plec
în lumi bătrâne, primitive,
să învăț să îmi pun
creierul la expoziție.
Ar fi trebuit să plec,
dar am rămas
cât un infint de lacrimă.

Apeducte peste tot:
în Cer,
în suflete,
în râuri,
în apeducte.
Apeductele au fost strivite
de apeducte
au fost înlocuite
de apeducte
au fost omorâte
de apeducte.
Apeductele transportau
fum.
Destinul mi-a fost dat
să mă învingă.
Fumul de picturi arse
urca în urlete isterice
spre mierle zburând.
Frigul din oase se materializa
ieșind din mine, transportat.

Deoarece a trebuit să plec
am rămas.