poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-19 | |
Nimănui nu-i pasă
dacă restul oamenilor mor sau trăiesc. Împreunare de mâini. Chiar suprapunere. Calmul oglinzii – regrete târzii Regrete inutile. Iertare – de asemenea. Degeaba există speranța pentru a omorî așteptările oamenilor. Ceva trecu deasupra mea. Miros straniu de rășină. Îți mulțumesc, ție, de a fi crezut în mine. Ceva sinistru. Hainele negre de doliu înfășoară gâtul fecioarei. Târfele de pe Valea Oltului. O țigară. Vin, plec, mă-ntorc, iar plec, stau și nu știu ce să fac. O mână palidă de mort îmi bate-n geam să îi deschid, în noaptea rece, cum ating fereastra îmi vine poftă să ucid. Trezit din letargie milenară, un monstru demn de Frankenstein apare, să sfarme tot, să-ucidă tot, să lase trupurile goale. Schimbare: luna s-a-nverzit și pe ea aleargă cai albi, puri. „Somn mult, din plușuri. Vid în stal.„ Mă aflu sub zodii străine. Jumătatea mea: întuneric. Jumătatea lor: lumină. Θ înseamna dragoste. Θ înseamna lumină. Înseamnă că Θ trebuie sinucis (dus la disperare) pentru ca noi să trăim liniștiți. Și ceasul blestemat măsoară minutele și mai blestemate, și timpul trece. Marcel Proust, negăsindu-l, se sinucide cu o madlenă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate