poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-29 | |
Învățasem deja cum să dau ceasul înapoi
și te trăgeam după mine spre un perete de argint cioplit rar cu inimi albastre si albe. Subțire ca ața erai dar totuși, voiai să să ramâi, nu-i așa? Nu-i așa?... Năuc și imprevizibil, peisajul descompus din vis te venera. Eu nu știu unde eram, de la o vreme stropii de cuvinte mutante în piatră se transmutau, bâlbâind asfințitul. Dar nu am uitat - o singură dată m-ai rugat să-ți agăț în păr un ciob de sticlă albastră... da! Mult albastru, rece și infinit, mirându-se de noi. A viscolit în ziua aceea și de pe etajeră coborau vrejuri de trandafiri carbonizați și o carte deschisă în care un meșter zidea un perete de argint la capătul nopții, la căpătâiul nostru... Rămâi, nu-i așa? Rămâi... Te-ai întrebat vreodată de ce eu, omul din mine, urlu fără ecou și șoaptele tale îmi rănesc auzul? Te-am întrebat, în cine știe ce secundă uimită, de ce nu mă mai recunosc lupii și potecile copilăriei?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate