|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Ultima căprioară
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Dumitru Pricop [Dumitru_Pricop ]
2007-11-28
| |
Înscris în bibliotecă de Violeta Savu
Mi s-a lăsat un munte moștenire
dar l-am pierdut la jocuri de noroc
o dată cu veșmântul alb de mire
și numele din care mă invoc.
A mai rămas în munte-o căprioară
nespus de grațioasă și de vie
care știa ce mult o să mă doară
această nenumită nebunie.
Din ochii ei, cu lacrimile-n stele
din când în când trimite, frunze, tei,
să odihnească ceasurile grele
pierdutului prin lumea de pigmei.
 |
|
|
|
