tăiat în cercuri,
netulburat de taina nașterii,
amfiteatrul-
mânjit de ciuma tragedienelor,
strivit de fatalitatea destinului,
ascultă
tânguirea orbului dus de toiag.
bătrânul
a luat cheile de la brâul oracolului,
să deschidă porțile adevărului.

în loc de lacrimi-stropi de cornee
se preling
pe scările
Labdacizilor.

*

sandala neîncheiată
strălucește în noroiul măștilor.

cine se apleacă să lege cureaua sandalei,
să ridice blestemul?!