Plânge toamna prin grădină,
Viscolind frunza de tei.
Pe poteci și pe alei,
Fuge umbra de lumină.

Spre apus mai trece-un stol,
Trec și zilele ca gândul.
Prin fereastră- mi bate vântul
Și prin buzunarul gol.
.
Plopii-și scutură scheletul,
Dănțuind ca-n vremuri sfinte.
Chefurile de cuvinte,
A-ntomnat de tot poetul.

S-a înourat văzduhul,
Vântul le tot plimbă spuma.
Mi-a căzut pe suflet bruma,
Și așteaptă să-și dea duhul.