Poemele mele

Acum, la un pas de drum,
Privesc, și n-am curaj,
Ca să nu se facă scrum,
Þi să nu fiu luat drept paj.

Iubirea asta este poate,
Ceva ce nouă, ne socoate
Că de iubești ca un nebun,
Ș-asta n-o să fie bun...

Mâine-am să mă duc la ea,
Am s-o-nterb de vrea ceva,
Poate-am s-o scot în oraș,
Ș-am să fiu șmecher ostaș!

Poate merge, poate nu
Cine știe, cine poate,
Să-mi spună și mie
Ce-i posibil, ce se poate!

E frumoasă, nu-i bai
Cam rotundă, nu un pai,
Seamănă cu dora mea
Da-i mai bună decât ea!

Sper că va veni s-o duc
Să o simt că-i sub papuc,
Și-am s-o strâng la piept,
S-o apuc de sînul drept!