OCTOMBRIE



Pornit-ai iar la pas, și arbori de pripas
Îți străjuiesc cărarea de hiacint.
Prin foșnet mort și proaspăt, de calci în pas de vals,
Frisoane seci de aur te cuprind.


E luna lui octombre, miresmele sunt reci
Și-o galbenă tavernă este toamna.
Te-mbeți de indicibil sub nimbul ei când treci
Și gânduri curg în rânduri, vin de-a valma.


Mirare pentru ochi, bătrân răzbătător
E soarele d-octombre pentru tine.
În cer de pâclă rece, el zace, roditor
De-acorduri de lumină lungi și line.



Și păsări zgribulite, al toamnei cântec mut
Din crengile cernite ți-l șoptesc:
Baladă taciturnă a timpului trecut
Din an ce-și dă sfârșitul cel obștesc.



Pastel de frig și galben, din lut și chihlimbar
Făcută la beție este toamna.
Un preambul artistic la timpul hibernal:
În ea te regăsești, da-ți faci și seama!