M-am trezit intr-una din dimineti si in loc de mic dejunul meu obisnuit- rabdari prajite cu garniture de nevroza- am avut parte de o surpriza placuta: s-a strecurat o farama de fericire in salata mea de iluzii inutile si sperante aplatizate brutal de camion… Si sorbind-o cu atata pofta, mi-a declansat o avalansa de amintiri: gust de portocala pe varful limbii, ananas. Miere stropita cu sare. Si cand ma bucuram de valurile frenetic declansate de neurotransmitatorii multiaromatizati, s-a strecurat pe fir pateul asezonat cu deceptii umplute cu nopti planse si lacrimi nedormite…
Mestec tacit si inghit in sec…Pofta buna!