Îmi este sete…
M-am săturat de atâtea fântâni
Sădite într-o altă fântână,
Din care, de sub coaja de apă
Se scoate nămol amestecat cu stele stinse.
Stau semănate pe stânci,
Găuri negre care înghit ecoul.
Sunt prea multe pentru o singură apă
Și prea mulți însetați de o singură sete.
Am găsit un izvor cu apă sărată,
Abia-i mai curgeau lacrimile…
Plângea că a fost smuls din rădăcini
Și că nu este decât un început de mlaștină.
Mi-am zis:
Aici voi putea zidi un potir din piatră,
Voi găsi poate un însetat
Care să se îmbolnăvească de sete.