Mi-am reprodus in minte de mii si mii de ori momentul in care o sa ne revedem si sufletele noastre arzand a pasiune inecata in mucegai si camuflata in panza de paianjen, o sa se uneasca din nou la acel clik declansator…cand privirile noastre se vor intersecta; sii in epifania mea,imi tremurau genunchii, ochii mi se umezeau, iar palmele mele etern glaciale incepeau sa transpire,ce mai… tot tacamul…iar tu aveai sa-mi spui ca ai renuntat la accesoriul mereu schimbator”ea”pentru ca ti-ai dat seama ca vei fi fericit doar alaturi de mine…
Pana aici, totul e miere si dulceata, dar ironia realitatii are un mod bland de a te gadila.Si in aniversarea a sapte luni de cand m-am despartit de mirosul tau si de apropierea ta, conspiratiile cosmice au reusit sa infaptuiasca intalnirea coincidentala :eu,tu si mereu o ea.atat de banala incat grimasa-mi adresata mi-a indus un zambet subtil.Am tresarit subit cand te-am vazut,dar de data asta fara speranta.Acelasi de altadata, acelasi tabieturi si aceeasi uneltiri secrete.Nu cred ca ea stie ca te gandesti la mine,si mi-o arati sub forma anonimatului. Lasitatea si orgoliul mereu te-au impiedicat sa-ti iei responsabilitati sau viata de altfel in propriile maini. Si mi-am dat seama ca nu mai astept. Maturizarea ta sau sa recunosti. Nu mai conteaza. Nici macar 1%. Pentru ca clepsidra si-a golit demult continutul peste mine.
Credeam ca nu o sa-mi pot lua niciodata ramas bun de la tine; ca mereu va fi loc de inca o intamplare, care sa-mi dea viata peste cap si sa adorm gandindu-ma la tine. Daca esti bine. Ca serile in care am varsat lacrimi in coltul camerei incercand sa-ti inteleg schizofrenia, sunt nelimitate in timp si spatiu. Ca faptul ca m-ai ranit adanc si repetitiv, avea sa ma inhibe pentru tot restul vietii.Sau dimpotriva o sa distrug la randul meu soarta cuiva,doar sa-mi demonstrez mie ca pot fi la fel ca tine...cu altii.
Si apoi m-am gandit ca Lui nu i-as face rau niciodata.Tu cand mi-ai zambit ultima data? el imi zambeste mereu,inocent si dulce...iar nici macar nu banuieste ca zambetul lui imi da speranta. Ca intr-o zi ii voi zambi in aceeasi maniera.
Cu fantezia calcata de tir, ma simt usurata.Ca am adaugat finalitatea ce lipsea unei situatii fara incipit. Mi-as fi dorit sa ma privesti in ochi si sa-ti arat ca te-am iertat si viata merge inainte.Si cu toate ca ti-am umplut tava de inimi si imbratisari dezgolite mereu,tu, cel care ai trisat mereu, nu esti destul de barbat sa te uiti in ochii mei cand esti cu ea.Sa spui salut sau pa.Pentru totdeauna. Dar ti-am zarit licarirea in ochi. Iti pare rau. As zice pacat, dar nu exista loc de regrete…ti-am spus de atatea ori ramai cu bine si m-am intors. Acum iti zambesc si iti spun ramai cu ea.
Pentru ca eu voi merge in continuare pe cararea mea…