Poate e efectu tutunului din narghilea care ma face sa plutesc...sau hameiul de ieri..oboseala de saptamna trecuta sau euforia de maine…poate scriu din plictiseala sau dimpotriva simt nevoia sa-mi tapetez exaltarea tocmai traita …
Nu iubesc. Nu mai iubesc, dar ma simt plina…de speranta tembelizatoare care arde ca un carbune etern si alimenteaza focul launtric...ce acuma si-a gasit linistit cursul…n-am renuntat…
Astept un “tu”...nu stiu daca te voi gasi,sau poate tu ma vei lovi accidental in autobuz ca in filmele utopic de sentimentale care ne plac tuturor atat de mult…stiu ca esti acolo,misuni prin univers ,in cautarea mea...rabdare,caci sunt la colt d strada...mai am doar cateva mile si ajung…la inceput voi parea controlat de rece si glaciala…ai rabdare pana la miezu noptii si ma vei capata pe viata...nu insel si nu calc in picioare...nu stiu nici sa spal sau sa gatesc in termeni de excelenta dar poate ma inveti
Stiu cum e sa gresesti si dau mereu de balti in care cad,dar stiu sa ma ridic…daca vei cadea,voi incerca sa te prind...daca nu te ridici,voi fi incredibil d pisalogitoare pana vei reusi...am rabdare si te astept...nu la nesfarsit bineinteles, dar sunt dispusa sa las o mica eternitate de la mine sa treaca...de ce?inseamna ca meriti probabil…daca ai ajunge sa razi la stranutul meu de soricel dezaxat,sa nu faci mutre cand imi pun peste icre ketchup si hrean la 12 noaptea cand motai prin bucatarie, daca ajungi sa inghiti tulburarile mele maniaco-depresive, promit sa iubesc pe viata tot ce e extraordinar si comun la tine...gropite,fire de par zburlite,mutrele din somn, si orice alta prostie care nu mi trece acuma prin cap sau prin suflet…sufletul meu e dornic ,insetat de iubire…si mintea proaspata, nu realizeaza acum ce suferinta o asteapta…no pain,no gain...