Siberiene versuri purtăm printre cenzuri,
chiar dacă recunoaștem schimbării de macazuri,
valoarea ei perenă printr-ale noastre obști,
mereu se-ncrâncenară fidelii unei ploști,

acei ce sug peren din sucul greu al burții.
Noi recunoaștem clar mirosu-n fundul curții,
o pestă suprapusă pleiadei de arome,
cenzura e mereu o parte-a vechii Rome.

Ne gâtuim gângav avarul gând ce naște,
printre găteje sterpe aprinse doar de Paște,
ideea de dreptate, scăpată printre pixuri,
acolo sus suntem, mereu bifați în x-uri.