Dumnezeu și smochinul

De ce nu poți? Când eu sunt Dumnezeu
Și om înfometat, și gol, și plin
De nervii de pământ - trăiesc în chin,
Eu de ce pot, și tu nu poți, smochin?

De ce nu poți o fructă să îmi dai
Și peste vremea ta, de a rodi?
Când eu mă dau ca să ajungă-n rai
Întreaga Lume? Blestemat să fii!

E timpul meu să mor? Eu, Dumnezeu?
E timpul meu de temniți, bici, și silă?
E timpul meu să fac minuni, mereu?
Nu e, și totuși roade fac, de milă…

Credință, cât o boabă de muștar,
De ai avea, ai face rod într-una!
Fii blestemat! Că viață ai în dar,
Și-aștepți! În loc să fii cu mine, una!

De ce nu poți? Când eu sunt Dumnezeu,
Și sunt și om, și nu mă vezi, smochine (creștine),
Și-aștepti să-ți vină roadele, mereu,
Nu din credința Ta, ci de la mine!